 Tocmai imi terminase portretul.Plecase.Imi lasase culoar liber spre pictura.Mi-am infasurat trupul in cearcaful de pe canapea si m-am dus la pictura,am privit-o atent. Reusise sa transforme un trup had, cu niste forme urate intr-unul frumos, conturat melodios asemenea unei zeite. Priveam pictura si nu ma regaseam in ea. Era un inger acolo, nu eu. Eram frumoasa. - Este cea mai frumoasa pictura pe cara am facut-o vreo data, i-am auzit soptitul langa urechea mea. Am zambit usor. Vroiam sa ma mai picteze, vroiam sa ma mai vad frumoasa, asa cum numai el reusea sa ma faca. Mi-a atins umarul gol cu buzele, isi picta buzele pe pielea mea chinuita. A facut un ocol in stanga mea si s-a asezat in fata mea. Si-a lipit buzele moi de ale mele si ma sarutat apasat. Mi-a dezlegat nodul ,facut de mine la cearcaf pentru a sta, si mi-a lasat inca o data trupul gol sub privirile lui. Si-a trecut delicat degetele peste pielea mea uitandu-se atent la fiecare centrimetru de carne peste care trecea cu buricul degetului. Imi va fi dor de mangaierea lui, de mangaierea batranului meu iubit. Oare rece si alba , cum voi fi, voi mai simti ceva? Mi-am trecut degetele prin parul lui castaniu-blond, lung pana la umeri si i-am privit ochii albastri. O lacrima de durere mi-a scapt. -Nu vei pleca niciodata de langa mine. -Sa-ti gasesti pe altcineva, cineva mai aproape de ani tai, nu cu doua zeci de ani mai tanara, nu toate fetele de varsta mea sunt ca mine, sa fi fericit,sa-ti faci o familie si sa pastrezi tabloul de azi. Doar uita-ma, treci mai departe, uita-ma! The Painter |